From the inside out

Sa fie sincera, o speria cand o privea insistent,defapt de cand se asezase in banca langa ea o privise asa si asta o speria un pic, nu voia sa aiba vreun conflict cu el, nici nu-l cunostea bine macara. Pana primi raspunsul ii zambi obosita, trei zile? Ii mai spusese, parca, da...dar ea nu prea era atenta la ce spunea el, nu ca n-o interesa, dar mereu ii fugea gandul altundeva.
Si uitase de scoala, oricum profa intarzia mereu, orice profesoara intarzia la ora din cate era ea invatata.
Iesi din parc indreptandu-se incet spre scoala, nici nu stia ce ora are, sa-l intrebe pe baiat? Neah~, avea ea sa afle si singura.
Ofta la gandul ca nu-si va face prieteni sau mai bine spus "prietene" noi, cand toate fetele probabil o urau ca sta cu el. A dat simplu din umeri, raspundea prin gesturi la proprile ganduri, mereu facea asta, un tic probabil.

Orice fel de zâmbet afişa, lui îi plăcea. Era pur şi simplu atât de drăguţă încât îi venea să o strângă în braţe şi să se joace cu ea ca şi cum ar fi o mică pisicuţă. Okay, poate ‚pisicuţă’ sună prea ciudat pentru Myungsoo, el nu e obişnuit să spună asta fetelor, pare o replică scoasă dintr-o telenovelă şi lui nu prea îi place să alinte persoanele. Singura persoană pe care o alintase până acum era prietenul lui care era mai mic decât el cu un an şi cum el era mai mic, trebuia să asculte de Myungsoo. Doar că, mai avea unele momente când spunea ‚nu’, astfel făcându-l pe Myungsoo să îl alinte şi să se comporte mushy gushy lovey dovey.
Şi-a lăsat capul pe spate, privind puţin cerul. Nu mai era atât de senin, ceea ce însemna că mai devreme sau mai târziu va începe să plouă. Era bine, totuşi. Îi plăcea ploaia. Îi plăcea să alerge sau să meargă sub ploaie. Îl relaxa, într-un fel. Dar ştia bine că va răci instantaneu, eh, asta e. Îi plăcea să fie cocoloşit când e răcit, să stea în pat şi să primească ceaiuri. Problema era că nu locuia nimeni cu el pentru a fi cocoloşit, şi asta îl teroriza încetul cu încetul.
Se duse după fată, prinzând-o din urmă. Nu putea să-l aştepte, nu? Urât, Sunny, urât.
Şi, locuiai în Seoul sau... în altă parte? Nu prea pot să-mi dau seama după accentul tău. , o întrebă, fiind destul de sătul de tăcerea dintre ei. Ăsta era cam singurul lucru ce o putea să o întrebe fără să pară prea ciudat. Îşi lăsă privirea în jos, afişând un zâmbet sincer şi micuţ în colţul gurii.

Isi ridica privirea spre cer, mai aveau trei ore sau cate? Nu stia orarul, defapt isi luase ghiozdanul acela de forma, in el avea doar desenele sale Nu era o artista la desen, chiar daca multi o complimentau, nu traia din complimente, deci nu le credea. Ii placea , in schimb, sa cante, insa nu avea voce, si i se spunea des asta, ceea ce o intrista, de aceea uneori ura oamenii care puteau canta chiar foarte frumos si nu acceptau acest lucru. Ea isi dorise de mica sa poata canta, insa vocea ei nu suna tocmai pentru un cantec obisnuit, putea canta, insa melodi lente, ceea ce o enerva uneori.
Isi ridica privirea spre el zambindu-i, putea sa faca altceva? Nu intelesese toata intrebarea, insa isi dadu seama dupa ultimele doua cuvinte.
"Seoul." a raspuns simplu, nu prea mai avea atata energie in ea, se plictisise si se simtea obosita, daca aparea in calea ei un pat, in acel moment, sigur sarea pe el si se culca, fara s-ai pese daca se uiat cineva la ea.

Îi privi atent chipul, încercând să-şi dea seama dacă îi e dor de vechiul său oraş, sau nu. De obicei îi lua puţin să îşi dea seama la ce se gândesc persoanele, dar acum era super greu. Nu putea să-şi dea seama de nimic din ochii fetei, doar că era plictisită, probabil şi obosită. Eh, nu era el cea mai bună companie, probabil deja şi-a dat seama şi ea. Nu mai vorbise cu nimeni de când ajunse aici şi deja nu mai ştia nici ce să spună. O să revină la vechiul L în curând, dacă ea va petrece mai mult timp cu el. Aşa o să înveţe şi cum să se deschidă în faţa altor persoane.El niciodată nu ştia cum să-şi exprime sentimentele. De obicei, când era fericit, pe chipul său era lipită o expresie serioasă. Când era trist, la fel. Probabil în viaţa lui a plâns numai de vreo două-trei ori, pentru că nu prea vorbea cu nimeni şi când se rănea singur ştia că nu are rost să plângă că oricum durerea nu îi trece. Deci, el era destul de matur când era mai mic, dar s-a mai schimbat puţin când începu să cunoască alţi băieţi de vârsta lui şi s-a împrietenit imediat. Eh, nici chiar imediat, dar într-o săptămână au devenit toţi de nedespărţit. Doar de faţă cu ei îşi arată sentimentele, râde cel mai mult şi face glume.
Ah, îmi e dor de Coreea. oftă el şi îşi lăsă privirea în jos. Chiar îi era dor de şcoala de acolo, chiar dacă era mult mai grea decât aici, îi era dor de Hongdae şi jocurile din acel loc, îi era dor de tot ce se afla în Seoul. Îşi îndoi uşor buza inferioară şi privi în jur în timp ce mergea. Ceea ce i-a atras atenţia a fost un fel de maşinărie în care dacă dai cu pumnul nu-ştiu-cât de tare, primeşti nu-ştiu-ce cadou. Hm, sună interesant. Ba chiar, o chestie de asta era şi în Coreea şi obişnuia să joace asta cu prietenii lui. Unul dintre ei era teribil acum doi ani, iar acum, tot teribil a rămas. Myungsoo nu era chiar atât de puternic, dar tot obişnuia de fiecare dată să câştige ursuleţi, baloane şi alte chestii pe care i le dădea celui mai mic. Câteodată se putea comporta ca o fată, iar asta uneori îl scotea din sărite pe Myungsoo.
A arătat cu degetul către acea maşinărie care apăruse ca de nicăieri şi făcu cu ochiul fetei. Huh, ce zici? Încerci?

Isi duse privirea spre masinaria indicata de baiat, huh? De unde aparuse si aia? Ii era chiar dor de vechile jocuri de acolo, chiar daca nu se pricepea. Dar, probabil nu s-ar fi intors in Seoul, defapt, dupa ce avea sa termine aici avea sa ramana si sa urmeze si o facultate sau altceva in acel oras, nu era pentru ea, insa nu avea unde sa se intoarca, in plus, avea numai amintiri urate acolo, deci trebuia sa ramana aici.
"Tu primul, eu oricum n-am forta mare.." zambi privindu-l, avea sa-i fie dor de el cand o sa se intoarca in Seoul, acolo locuia, nu? Da, probabil si el era de acolo. Spera ca aveau sa tina legatura, era chiar de treaba si ii iubea zambetul mai mult ca orice, zambetul lui sigur putea sa te faca sa te topesti ca o inghetata lasata in soare.
Il trase usor de maneca pentru a-i atrage atentia, asa cum faceau si copii mici. Avea sa-l intrebe de ce era aici, voia sa stie, era curioasa, si voia sa stie la ce sa se astepte din partea lui.
"Stiu ca e nepoliticos din partea mea, dar...tu de ce.." facu o pauza si tusi, usor fals. "..ai ajuns aici..?" continua, tinandu-si privirea in jos. Spera sa nu fie ceva care sa-l intristeze pe baiat, sau sa-l enerveze.

A dat din cap în sens afirmativ şi a mai privit încă o dată maşinăria înainte de a se apropia de ea. De obicei, când lovea chestia aia, punctajul său era 800 şi ceva. Niciodată nu reuşise să treacă de 880. A avut de vreo două ori la rând 879, iar asta îl frustra cât de cât. Trebuia să facă mai multe de 880 şi aşa s-ar putea lăuda pentru tot restul vieţii sale că este puternic. Aiurea, Myungsoo era probabil cel mai slab, dar având în vedere că dansa destul de mult cu prietenii lui, prinsese câţiva muşchi, şi făcea destule exerciţii, uneori se ducea la sală cu unul din prieteni obsedat de corpul său. El nu se omora chiar atât de mult cu astea, nu prea îi păsa cum arată corpul său. Avea chipul perfect, ce mai dorea? Okay, deja se gândeşte prea mult.
Hm? Se întoarse cu faţa la fată când o simţi că trage de mâneca sa. Atunci chiar o asociase cu un copil mic. De obicei ei făceau asta. Era atât de cute. Aproape că uitase să se concentreze asupra vorbelor ei. A scuturat uşor capul său şi afişă un zâmbet când auzi întrebarea. Spera doar să nu îl întrebe asta, dar părea că e destul de curioasă. Nu avea să ascundă ceea ce a făcut, nu avea să mintă. Până la urmă, nu făcuse nimic prea rău. Doar împinse o persoană, atât. Restul nu mai conta. Păi... în Seoul ştii cum sunt unele fete. Unele sunt mai groaznice decât aici, şi cum la liceu o fată mă adora, mă iubea şi chestii, s-a decis să mă urmărească şi să-mi facă poze. M-a urmărit şi mi-a făcut poze timp de trei ani. Avea poze cu mine făcând orice. Dacă ţin minte, îşi făcuse o cameră specială pentru pozele cu mine şi dacă nu eram mai mereu cu prietenii mei, sunt sigur că ar fi încercat să-mi facă ceva pentru că am simţit deseori prezenţa ei în spatele meu foarte aproape. Dar eu am prins-o odată şi a încercat să-mi facă o poză, şi ... am împins-o pentru că mă săturasem de poze şi de sunetul care-l scotea acel aparat, iar ea a căzut şi s-a lovit la cap, a murit, şi uite-mă aici. Crazy shit. A oftat scurt şi îşi ciufuli părul, sperând ca ea să nu-l creadă vreun criminal sau să se teamă de viaţa ei. El nu i-ar face nimic rău. Nici nu ar împinge-o cu un deget. Nu i-ar face nimic rău.

Il asculta cu atentie, era tare curioasa si parea ca-l suparase intrebarea ei, asa ca lasa capul in jos trista, nu voia sa-l enerveze, voia si ea sa stie de ce era el acolo, nu era numai curiozitatea, trebuia sa afle persoana langa care sta. Il imbratisa, punandu-si capul pe pieptul lui, asta era un fel de "imi cer scuze pentru intrebare" , "totul va fi bine" sau "n-a fost vina ta?", nici ea nu stia, voia doar sa-l imbratiseze si sa nu-i mai dea drumul. Spera sa nu se supere din cauza asta, in acel moment nici nu se mai gandi ca probabil oamenii se puteau uita la ei ca la un cuplu, nu-i pasa, voia sa-i arate ca e acolo pentru el, chiar daca o cunoscuse de putin timp si nici nu stia de ce era aoclo,chiar daca era mult mai puternic decat ar fi fost ea vreodata.
Spera sa n-o indeparteze de el, caci voia sa-l tina in brate, nu era nevoie s-o stranga in brate la randul sau, se multumea doar sa stea asa. Zambi, era linistitor in bratele lui si se simtea mai fericita, chiar daca nu stia exact de ce.

A rămas şocat când simţi braţele fetei în jurul lui şi capul pe pieptul său. Inima începuse să-i bată mult mai repede şi probabil şi fata auzise asta, având în vedere că stătea atât de aproape cu capul de inima lui. Era un sentiment nou, dar ar fi minţit dacă ar fi spus că nu îi place. Era atât de plăcut să fii îmbrăţişat de o fată ca Sunny. Şi înţelese ce însemna acea îmbrăţişare, înţelese că ea ar fi mereu alături de el. Ceea ce îl mirase cel mai mult a fost că ea nu l-a considerat un criminal, un om fără inimă şi chestii de ăstea. Era bucuros că îl înţelese.
Şi-a pus mâinile pe spatele ei, strângând-o încet cât să nu o rănească şi îşi lăsă bărbia să îi atingă creştetul capului. Se simţea înţeles de fată, dar el acum, îmbrăţişarea asta o vedea în alt mod. Probabil în acelaşi mod cum se uitau celelalte persoane la ei, adică: cuplu. O plăcea atât de mut încât îi venea să dea totul la o parte pentru ea, dar ştia bine că nu are rost să se arunce în braţele unei fete atât de uşor. De unde ştiai că am nevoie de o îmbrăţişare, huh? îi şopti uşor şi afişă un zâmbet, încercând a se calma cât de cât. Inima îi bătea la fel de repede ca la început. Părea că alergase kilometri întregi, pe când defapt, primise doar o îmbrăţişare de la fata care îi place.

Ii raspunsese la imbratisare, deci nu era suparat pe ea, nu? Hu~, asta o calma. Inchise ochii lasand putin linistea sa se aterne, de ce ii batea inima asa de tare? Se putea auzi chiar usor pentru ea. Huh? Avea probleme cu inima? Nu! Da, incerca sa se gandeasca la altceva, decat la faptul c-o placea, pur si simplu nu putea sa accepte,da, nu prea putea, sau nu voia, nu stia de ce. Ii era imposibil sa creada ca se oprise tocmai la ea, se gandea ca si in cealalta scoala il placeau multe fete, si sigur mult mai frumoase ca ea, dar el se oprise aici? Nu, imposibil. Probabil nu avea ce face decat sa se joace cu ea, sau nu? Ah~ Sunny gandesti preea mult!
Si de ce nu ar incerca? Ce-ar pierde? Cateva nopti triste apoi se linisteste ea. Daca se gandea mai bine si ei ii batea inima destul de tare, dar de ce? Nu avea motive , nu? Inima tampita, probabil se dereglase, sigur asta era.
Isi retrase mainile din jurul sau dandu-se putin inapoi pentru a-si ridica capul. Ii depuse un pupic pe obraz, dupa ce se ridica in varful picioarelor, ca altfel nu putea, chiar daca era destul de inalta.
"Hai sa vad cat de puternic esti. a zis facand un semn, cu capul, spre masinaria de langa ei. Trebuia sa uite momentul asta, da, avea sa-l uite complet si sa se comporte din nou normal.

Nu se aştepta ca în prima zi să primească o îmbrăţişare de la ea. Adică, era puţin ciudat. Din câte văzuse la prietenii săi, lor le lua săptămâni, eventual chiar luni să primească o îmbrăţişare. Chiar atât de bun era Myungsoo? Maybe.
Acele momente parcă duraseră un an întreg, şi sincer, încă nu se plictisise de a o ţine pe fată în braţe. Dar bineînţeles că nu putea să o ţină aşa încă puţin asta pentru că aveau şcoală. Screw school. O să întârzie, asta e. Nu o să le taie nimeni capul în şcoala asta, right? Cel puţin, el când întârziase nimeni nu îi zise nimic. Ah, ne. Se duse către acea maşinărie şi o privi atent. Dacă nu va face mai mult de 880 o să se apuce de băut soju bombs, yep. Ultima oară când băzuse soju bombs a fost tot din cauza maşinăriei ăsteia. Maşinăria asta poate distruge vieţi şi vorbesc cât se poate de serios. În mai puţin de câteva secunde, în jurul lui şi al maşinăriei se strânseră câteva persoane, nu neapărat fete, dar chiar şi băieţi, dacă văzuse bine era şi o mamae. Şi-a dat ochii peste cap amintindu-şi că aşa se întâmpla şi în Coreea, dar acolo majoritatea se strângeau din cauza curiozităţii. Poate că şi aici, adică pe bune, ar veni o femeie mai mare de şaizeci de ani să se uite la Myungsoo? Hell naw.
Se dădu puţin mai în spate strângând puternic din pumn. Trebuia să ia 881 măcar, aşa avea să trăiască fericit pentru tot restul vieţii. Începu să se apropie rapid către maşinărie şi lovi acea chestie rotundă care se lăsă imediat pe spate din cauza contactului cu mâna băiatului. 881, 881, 881, pleeeease! începu să se roage el în şoaptă privind numerele de pe maşinărie. A închis puţin ochii şi când îi deschise parcă îi picase toată faţa. 879. O să o ia razna. Îşi dădu cu palma peste frunte şi îşi lăsă privirea în jos. De ce nu reuşea niciodată să facă mai mult de 879? Clar, cineva îl blestemase. Ugh, a oftat scurt şi îşi luă ‚premiul’, acela fiind veşnicul ursuleţ mare şi de pluş. God, cum o să intre el cu ursuleţul în şcoală? Îşi lovi fruntea încă o dată cu pumnul şi se întoarse către fată. Să i-l dea sau să nu i-l dea? Nu a dat ursuleţii pe care-i câştigase la nicio fată până acum, deci ar fi prima. Aproape că îi băgase ursuleţul în faţă şi pe chipul său i se lipi un zâmbet micuţ. Here. O să vină el mai târziu să-şi ia al doilea ursuleţ, şi lui îi plăceau. Ce, era ceva în neregulă cu asta? Normal că nu. Are şi el o inimă de copil.

Wow!Jocul asta chiar avea forta negativa de enerva oamenii mereu, de fiecare data cand vedea epe cineva jucand chestia aia se enerva, si nu intelegea de ce, ce era de enervat la o masinarie? Nu catigai, nu era nimic, nu? Jucase si ea de cateva ori,dar nu se enervase, nu intelesese niciodata sensul jocului, puterea? Neah, punctajul conta foarte mult intotdeauna. Se trezi cu ursul in fata si inchise ochii din instinct, il apuca in brate, zambind. Dar il inapoie baiatului, voia si ea sa incerce, realiza ca vor intarzia, dar nu conta, oricum nu-i prea pasa de scoala de aici, daca se putea numi scoala. Stia ca nu va face un punctaj prea mare, dar merita incercat, nu? Oricum nu avea de ce sa se faca de ras, era fata, right? Deci..era normal ca punctajul sa fie mic.
Isi stranse pumnul si lovi cu putere in masinarie. Astepta ca numarul sa apara, in timp ce dadea copilaresc din cap.
"880?!Masinarie idioata, acum te-ai gasit sa te strici?" se bosumfla dand precum un copil mic din picioare. Stia ca nu are cum sa aiba atata putere in maini. Nu era Rambo, nu? Eh~, poate sportul pe care-l facea din cand in cand o ajuta putin. Dar totusi, nu avea cum sa fie asa de buna.
"Cineva ar trebui sa repare tampenia asta, cred ca a plouat in ea!" a spus stramband din buze.

A înghiţit în sec când o văzu pe fată lovind cu atâta putere maşinăria. Părea atât de fragilă, dar uite cât de puternică e. Oricum, nu credea că va lua mai mult decât băiatul. Ar fi stupid. O fată nu are cum să fie atât de puternică. E imposibil. O fată nu poate face mai mult de 300. Şi totuşi...880. A rămas cu gura căscată. NO FUCKING WAY. Tocmai ce a fost învins de o fată? Pe bune? Ce e asta? Fuck this shit. ...Excuse me as I cry myself to sleep murmură el şi se apropie de fată, bătând-o uşor pe umăr. Nu putea să înţeleagă cum o fată îl poate bate la chestia asta. Era imposibil. Ce era ea? Băiat? Sigur eşti fată? întrebă el, deja luând-o complet razna. Se lăsă puţin pe vine pentru a îi privi tot corpul fetei, apoi se duse în spate, revenind iar în faţa ei. Nu te cred. Nu mai plec de-aici până nu fac 881. Se bosumflă şi se aşeză pe jos lângă maşinărie, îmbrăţişând-o cât de mult a putut. Chiar vorbea serios, nu avea să mai plece de acolo. A îndoit buza inferioară privind maşinăria, sperând că data viitoare va fi mai blândă cu el şi îl va lăsa să facă 881. Nu putea accepta deloc ideea că o fată e mai puternică decât el. Era pur şi simplu înjositor.

A inceput sa rada pueril cand l-a vazut, era asa dragut incat ii venea ei sa-l stranga in brate si sa nu-i mai dea drumul pentru muult timp, insa nu putea sa faca asta,deci se abtinea cu greu de la un "pacat". Se aseza in stil turcesc, langa el, privindu-l.
"Okei, beib', sa te vad!" suna ca si o provocare, defapt asta era, voia sa-l faca sa se intreaca pe sine. In plus, nici ei nu-i parea corect sa ia un punctaj mai mare ca al lui, era fata, nu putea sa aiba o asemenea putere, era imposibil, dupa gandul ei. Isi duse o mana pe abodmenul baiatului pipaindu-l, mda...avea ceva muschi, poate reusea. Cand isi dadu seama ce face si-o retrase repede facandu-se rosie la fata, ca sa nu vada baiatul isi duse privirea in alta parte. Spera sa nu inteleaga altceva, ea voia sa se asigure c-o sa faca 881 de puncte, nu altceva, nope, nope.

A ridicat o sprânceană când auzi ‘beib’. Dar imediat începu să râdă. Era ciudat ca o fată să îl strige aşa, mai ales că abea o cunoscuse, dar cu toate astea, părea că o ştie de mai mult timp. Se simţea bine în compania ei şi nimeni nu îl făcuse să se simtă atât de confortabil cu cineva. Normal ar trebui să se simtă bine, ca şi cum a găsit o persoană ce îl poate schimba, dar era destul de ciudat pentru început. Nu ştia dacă ar trebui să se bucure sau să se întristeze că se va schimba pentru cineva. Îşi lăsase puţin privirea în jos, neştiind dacă va trebui să continue sau nu să stea acolo. Oricum nu va face 881, deci mai bine s-ar obişnui cu ideea asta şi o va lăsa baltă.
Băiatul tresări imediat când simţi mâna fetei pe abdomenul lui şi încercă să o îndepărteze, dar corpul lui reacţiona complet diferit de cum gândea. A început să chicotească şi a întors privirea către fată. So cute. Se înroşise puţin, iar asta o făcea şi mai cute. Wanna see them? întrebă el în engleză, deja fiind obişnuit să vorbească aşa cu toţi de pe-aici. Bineînţeles, glumea, nu avea să se dezbrace în faţa ei. Avea corpul bine făcut, nu era însă nici prea exagerat de bine, doar bine. Nu exersa prea mult, pentru că era un leneş pe două picioare.

Cand ii auzi intrebarea a dat de mai multe ori negativ din cap marind ochii si facandu-se si mai rosie la fata. Se ridica repede in picioare, scuturandu-se cine stie ce credea acum baiatul, doar n-o credea o perversa, nu? Caci nici nu se gandise la asta cand ii atinse abdomenul. Fu salvata de "clopotel", mai bine spus de telefonul care incepu sa-i sune ingrozitor de tare in buzunar. Facu o plecaciune ca un fel de scuze si raspunse, era salvata! Se simtea precum tocmai avea sa fie ascultata la o materie la care nu invatase si se suna de pauza, ceea ce o facea sa se simta mai bine.Ea nu prea vorbea la telefon, pentru ca nu avea cu cine, nu mai tinea legatura cu toti prietenii sai, doar cu unele persoane,in care inca mai avea incredere.
"Dap?..uhm, da, adica..scrie pe fisa aia, okei, mersi mult...si eu te iubesc, pa!" replicile ei nu prea aveau sens, si le spunea plictisita, chiar daca vestea pe care io dase persoana de la celalat capat era mare. Avea sa scape de aici, si era de bine, putea sa se mute, nu venise nici de o zi, dar se muta, era si timpul, ea nu facuse nimic rau sa fie acolo, deci n-avea ce cauta. Cu ajutorul unui vechi prieten mai statea doar cateva zile si putea sa plece. Inchise telefonul si-l baga in buzunarul hanoracului.
"Okei, deci, hai..nu faci 881 de puncte? Cum o sa-ti impresionezi iubita daca n-ai putere nici cat o musca?" intreba umflandu-si obrajii. Nu avea sa-i spuna ca pleca, nu credea ca-l intereseaza , se cunoscuse de cateva ore, si nu avea de ce sa-i pese ca se transfera ea, nu?Intr-o saptamana avea timp sa faca totul, si sa-si petreaca putin din timpul ramas cu el. Avea sa-i fie dor de zambetul lui, mult mai sigur, si de abdomenul sau fierbinte, ho! De cand pana cand s-a ajuns la asta? A dat negativ din cap, trebuia sa se gandeasca la altceva. Nu era sigura daca avea sa-i duca dorul, insa voia sa plece de acolo si nu trebuia sa se lase oprita de un baiat.