From the inside out

Era prima zi in acea academie si era curioasa cum decurge totul acolo, stia ca adolescentii de acolo nu erau tocmai "curati", insa ea n-avea ce sa caute acolo. Era nevinovata, si stia asta.
Intra in sala de clasa tinandu-si privirea in jos, inca nu venise profesoara si asta era de bine, nici macar nu se uita in jur, ii era frica, ce era cu ea? Oh, simplu, nu era invatata cu astfel de persoane, ea fiind foarte sensibila.
Se aseza in prima banca, nu pentru ca acolo voia sa stea, dar era singura libera, stia ca orice adolescent prefera sa stea in spate pentru a nu fi vazut. Isi puse ghiozdanul in banca dupa ce scoase un caiet de romana si un pix. Da, inca venea cu un ghiozdan de copil mic. Ce-i drept , ii placea ghiozdanul sau, era cu Hello Kitty, defapt, toata camera sa era umpluta cu jucarii de acest gen.
Ghiozdanul avea doua urechi in spate, o funda mare si rosie, in fata, si era alb, avand desenata fata personajului pe el.
Da, avea sa fie considerata o ciudata din prima, probabil ceilalti aveau diverse lucruri negre si infricosatoare, pe cat timp ea aparea ca un copil mic acolo printre toti adolescentii aceia. Sigur, ei aveau lucruri mult mai rele care ii adusese aici, insa ea, ea doar se aparase de ticalosul ala, si de atunci nici numai are acel somn dulce, din contra, se trezeste noaptea din cauza cosmarurilor si spera sa vina dimineata ca sa nu se simta singura in intuneric.
Ofta scurt curpinsa de ganduri, si isi puse capul pe banca obosita.

Nu a venit aici pentru a-şi face prieteni, nu a venit aici pentru a face ceva, mai bine zis. Nici nu dorea să vină aici deşi ştia că era vina lui că fata se lovise cu capul de trotua, dar el doar încercase să îşi recupere intimitatea. Nu făcuse nimic altceva rău, dar ce e bine e că trebuie să stea doar un an aici, nu mai mulţi. Asta doar datorită părinţilor lui şi... banilor. Altfel ar fi trebuit să stea doi sau trei ani. Un an, doi sau trei, chiar nu îi păsa. Avea să aştepte până când trece un amărât de an şi va putea reveni în apartamentul său unde obişnuia să lenevească şi să stea cu prietenii lui. Încă regretă enorm că a trebuit să fie târât mai mult cu forţa până aici şi a părăsit o grămadă de persoane importante pentru el. Dar Myungsoo nu va arăta cât de urât se simte. Avea să îşi ascundă sentimentele pentru tot restul vieţii şi cel mai probabil, se va ascunde de toată lumea care îl privea de parcă ar fi o persoană super importantă, pe când el nu era decât un amărât de băiat de optsprezece ani, în curând făcând nouăsprezece. Un băiat care nu s-a deschis în faţa nimănui şi şi-a ascuns sentimentele mereu, un băiat care este totuşi talentat. Cântatul la chitară se pune ca un talent, nu? Dar ştia perfect că nu va face nimic cu el. Nu va deveni cântăreţ, deşi asta îşi dorise de mic, însă pe lângă asta, îşi dorea să devină fotograf. Avea tot felul de aparate care mai de care mai mari, mai mici, mai diferite. Doar că, de când cu incidentul de curând, a renunţat la visul lui pentru a devine fotograf. Se săturase de aparate de acest gen până peste cap. Se săturase de sunetul scos de ele atunci când cineva apăsa pe butoane, se săturase de tot ce era legat de aparate de fotografiat.

Cu paşi repezi intră în liceu, nedorind a face contact vizual sau fizic cu cineva. Nu suporta persoanele de aici, toţi erau atât de ciudaţi faţă de Myungsoo. Unii îl şi speriau când povesteau cum au ajuns aici. Au omorât persoane, trafic de carne vie, droguri, pistoale. Tot ce urăşte Myungsoo este aici. Este un loc numit Iad, practic. Nu cred că îi place cuiva aici.
Nimeri clasa din prima încercare şi se aşeză în prima bancă de lângă uşă, trântindu-şi rucsacul pe jos. Câteva fete, câţiva băieţi şi... o copilă. A ridicat sprâncenele, împreunându-şi mâinile şi degetele, rezemându-şi bărbia de ele. O privi atent, examinând orice mic detaliu. Părea aşa mică şi inocentă, iar ghiozdanul ei cu Hello Kitty pur şi simplu îl amuza. Ce căuta un copil aici, în Iadul ăsta? A continuat să o privească fără să bage altceva în seamă deşi unii îşi mişcau mâinile prin faţa ochilor lui. Nimic nu îl putea face să se uite în altă parte.

Incepu sa deseneze pe caiet diferite chestii, okei, nu era buna la desen, insa cand venea vorba de personajele sale preferate din desenele animate, da, se pricepea. Erau mai multe lucruri desenate, insa pe ultima pagina a caietului, deobicei acolo se strangeau toate lucrurile ei, mai ales cand o plictisea o ora sau o enerva o profesoara. Da, cand se lua o profesoara de ea incepea sa scrie foarte urat si cate o litera pe pagina, ori facea ceva ca s-o enerveze si ea pe profesoara, era cam ciudat, dar nu suporta sa se creada o persoana mai importanta, chiar daca era profesoara.
Isi duse privirea spre tipul ce se aseza langa ea, de ce o privea asa? Bine incepea sa se sperie, mai ales ca practic era singura acolo, era destul de dragut dar...aish~ Sunny, de aceea te afli aici, ai uitat? Baiat dragut, privire insistenta etc.
Trebuia sa fie draguta, nu? Isi intoarse privirea spre el zambindu-i cald, si facu o plecaciune din cap, un fel de salut pentru ea. Se indeparta putin de el, okei, era si normal sa i se para ciudat acest lucru. Trebuia sa se prezinte? Sa spuna macar un "buna"? Nu, nu era nevoie, dar altfel cum credea ea ca avea sa-si faca prieteni pe acolo? Picau din cer? Ii era greu sa se adapteze, mai ales ca era timida.

Îi întâlni imediat privirea şi pe moment a avut intenţia de a se uita în altă parte, dar... ceva îl făcea să se uite. Îi plăceau fetele inocente şi pure, iar ea era una din acele fetei, doar că, era ea chiar aşa inocentă? Era ea chiar aşa pură? Evident, nu. Altfel nu se afla aici. Trebuia să realizeze şi el chestia asta. Nimeni nu e inocent aici, nimeni nu e cuminte, nici el, deşi clar nu făcuse intenţionat ceea ce făcuse. El faţă de persoanele de aici era un înger. Un înger foarte cuminte şi inocent, tăcut şi ascultător. Ei bine, nu se va schimba nimic nici după ce îşi va face vreun prieten pe-aici. Însă... a promis că nu îşi va face aici niciun prieten. Nu e locul potrivit pentru a face asta. Avea destui prieteni în Seoul, aici nu avea de ce să-şi facă mai mulţi.
A făcut şi el o plecăciune cu capul şi reveni la lucrurile lui, ignorând total fetele ce se strânseră în jurul lui. Unele erau geloase că Myungsoo se uita la acea fată, iar unele doar stăteau tăcute. Unele îl invadau cu tot felul de întrebări, unele îi făceau poze, iar asta îl scoase din sărite. Poze? De ce şi aici? De ce nu puteau să se comporte normal cu un băiat? A fost scăpat totuşi de profesoara care intrase în clasă şi toate s-au întors la băncile lor. Doar că, el nu îşi putea lua privirea de la fata de lângă el. Era aşa interesantă. Încercase să se uite în altă parte, dar ochii lui se întorceau mereu înspre ea. Era curios cum o cheamă şi ce făcuse de ajunse aici, dar a preferat să afle singur şi în modul său decât să întrebe. Dacă ar întreba-o, ar credea că o să vrea să îi facă ceva, având în vedere că locul ăsta e plin şi cu violatori şi mai ştiu eu ce.
-Kim Myungsoo. Profesoara începu să facă prezenţa şi el se ridică, privind-o la fel de plictisit ca în fiecare zi. Prezent. De obicei nu spunea ‚prezent’, ci doar îşi ridica mâna. De la începutul anului şcolar nu a scos niciun cuvânt la vreo oră sau de faţă cu toţi colegii, aşa că şi de această dată toate fetele au început să ţipe şi să zâmbească într-un mod tâmp pentru că îi auziseră vocea. El îşi considerase vocea ca a personajelor din anime, şi încă o consideră aşa, dar încearcă să o ignore.

Privi fetele ca pe extraterestrii. Ce vedeau la el? Ei , arata destul de bine, si recunostea singura asta, dar nu trebuiau sa sara chiar asa, era om, nu?! In plus, nu era prea cuminte, altfel numai avea ce sa caute acolo. Ofta, dand negativ din cap, unele fete pot fi asa de exagerate, nu trebuia sa sara pe el, mai era putin si-l violau acolo, de fata cu ea. Care era aproape inghesuita de acele fete.
"Nu putea sa se aseze si el in alta parte?" se intreba in gand stramband copilaresc din nas, in alta parte? Era cam singurul loc liber din clasa. Era prima data cand se bucura ca o profeosara intra in clasa. Isi intinse spatele, fiind mult mai relaxata acum decat inainte.
Isi intoarse privirea spre clasa cand le auzi pe fata, stramband din gura. Ce era in neregula cu ele? Printul din poveste in clasa si ea nu stia? Okei, sigur avea sa pateasca ceva urat din cauza lui, asa ca prefera sa-si doneze locul unei alte fete, dar probabil in pauza. Nu voia sa mai fie strivita de chestile alea numite "fete". Ridica o mana cand numele ii fu strigat. Nu prefera sa spuna "prezent", sau altceva, era acolo, deci nu trebuia sa atraga chiar toata atentia asupra sa. Isi mai duse odata privirea in clasa, okei, fetele acelea o speriau, sigur nu avea sa-si faca o prietena pe acolo, si baietii.ah~ o ingrozeau destul de mult, mai ales acele privi dure. Se simtea precum un iepure intr-o cusca de lei, voia sa evadeze de acolo, dar nu prea avea sanse. Trebuia sa vina in fiecare zi acolo, mai putin in weekend, oricum in weekend avea sa stea in camera ei facand lucruri plictisitoare ca deobicei, era si normal.
Nu era genul de fata care sa-si petreaca noptile in club sau zilele prin parc, pur si simplu ei ii placea sa fie singura, nu tot timpul, insa cand nu cunostea pe nimeni,prefera sa stea singura. Ea si jucariile sale.

Kwon Soon Kyu? Trebuia să reţină numele ei, dar ştia ce uituc este uneori. Aşa că, a scris pe colţul băncii numele ei, micuţ. Nu ştia de ce face asta, drept vorbind. El nu a fost aşa interesat de o persoană în viaţa lui, şi de ce acum? De ce aici? De ce era interesat tocmai de ea, o fată care probabil făcuse ceva groaznic de ajunse aici? Nu înţelegea nimic din gesturile lui, câteodată îi era greu să se înţeleagă. Iar acum, nu înţelegea nimic. Nu putea să-şi dea seama de ce dorea să afle mai multe despre ea. Poate pentru că părea mai diferită de celelalte fete de aici, şi poate pentru că părea atât de inocentă. El ştia că deseori aparenţele înşeală şi nu ar trebui să creadă tot ce vede, dar acum ceva îi spune că fata aceasta, Soon Kyu era chiar cum pare, chiar cum o vede el. El nu se înşeală când are sentimente de genul ăsta.
În tot acest timp, el mai trăgea cu ochiul la ea doar pentru a vedea ce face, dar era normal ca ea să scrie şi să fie atentă la profesoară, nu? Aşa că, făcu şi el la fel. Scrisul său nu era chiar atât de frumos ca al prietenilor lui, deşi ei îi ziceau că are un scris foarte frumos, perfect chiar. Deja i se făcea rău numai când auzea cuvântul ‚perfect’. Pe el nu îl caracteriza acest cuvânt. Kim Myungsoo nu a fost, nu e şi nu va fi niciodată un băiat perfect. Nimeni nu poate fi perfect într-o lume ca asta. El, nici nu dorea să fie perfect. Asta ar însemna şi mai multe fete pe cap şi crede-mă, s-a săturat de fete până peste cap.

Cu cât explica profesoara acele lucruri, el îşi păstra privirea asupra fetei de lângă el. Dar el putea să se uite undeva şi să asculte şi ceea ce zice profesoara, deci înţelesese tot, şi a fost atent. Profesoara credea că nu e atent, aşa că îl puse să se ridice şi să explice totul ce a zis ea mai devreme şi tot de ora trecută. Nu îi merge cu Myungsoo, asta pentru că ştie perfect acea lecţie. Era un băiat deştept şi în Seoul, dar şi aici. Nu arăta numai bine, dar era şi deştept. Pe aici nimeni nu se chinuia să înveţe, toţi erau praf, mai puţin Myungsoo.
Când termină, profesoara rămase cu gura căscată şi la fel şi ceilalţi colegi. Nu credeau că e atât de bun, asta doar pentru că era mereu tăcut şi atent. Ei credeau că e tăcut şi atent doar ca să nu fie ascultat de vreo profesoară, dar neah.
-Zece, stai jos. Acestea au fost vorbele profesoarei şi la auzul lor, Myungsoo se aşeză fără să aibe vreo expresie anume pe faţă. În Seoul era obişnuit cu astfel de note, deci de asta nu se bucura, nu ţipa şi nu se lăuda.

Se simtea privita, dar n-avea de gand sa se intoarca si sa-l priveasca la randul ei. Incepu sa scrie dupa profesoara, chiar daca o parte din ele le invatase la fosta scoala, nu strica sa te prefaci ca esti atent uneori. I se parea plictisitoare ora, chiar foarte plictisitoare, dar, defapt nu asa trebuia sa fie o ora normala la scoala? Nu se simtea in largul ei, era normal cand era inconjurata de straini care puteau sa-i faca orice vor. Tremura doar la gandul ca aici isi putea avea sfarsitul printre toti acesti adolescenti.
Isi duse privirea spre baiat cand profa incepu sa asculte, se pare ca stia, deci si el invatase lucrurile acelea la scoala, hm..era bine sa stie ca nu este precum restul clasei, care de abia treceau clasa. Si nu se lauda, asta chiar ii placea asta la el, ura sa auda persoanele cum se lauda pentru o nota sau cum plang pentru alta. Atat meriti , atat ai, nu trebuie sa spui ca te uraste profesorul sau alte lucruri.
"Felicitari!" ii zambi larg inchizand ochii, defapt, intotdeauna cand zambea inchidea ochii probabil pentru ca ii avea prea mici ,sau era un tic de-al ei, nu stia prea sigur.
Avea obiceiul sa felicite persoanele din jur pentru orice, nu conta pentru ce, orice fapt mic trebuia fi felicitat, dupa gandirea sa.
Nici nu se prezentase, defapt...era primul cuvant pe care il scoase de cand intra in acea clasa, probabil deja o credeau izolata de lume, venita din padure sau de la munte.

Nu clipise, aproape că nici nu respirase când îi auzi vocea fetei şi îi văzu zâmbetul. Gah, what is this. De ce se comportă aşa Myungsoo, cel mai rece băiat de pe planetă? Îşi mută privirea de la ea instantaneu, dar peste o secundă se trezi zâmbindu-i. Fata era prea adorabilă şi asta îl făcu să zâmbească. Acel eye-smile îl făcuse, mai bine zis. Adora persoanele cu eye-smile. Erau şi sunt cele mai drăguţe persoane. El nu avea un eye-smile, sau poate... poate avea, dar din cauza că nu zâmbeşte prea mult nici nu şi-a dat seama. Acum afişase doar un zâmbet în colţul gurii şi făcu o plecăciune cu capul. Mulţumesc, îi spuse în şoaptă. Nu era nevoie să vorbească tare, pentru că erau destul de aproape unul de altul şi se auzeau perfect.
Oppa, zâmbeşte-mi şi mie. Când auzi asta, credea că este încă o fată coreeancă pe aici sau ceva de genul, dar când întoarse chipul văzu o fată americană care tocmai ce îl strigase ‚oppa’. Nu dorea ca toată lumea să-l strige oppa, nimeni nu îl strigase aşa, deci încă păstra acest ‚oppa’ pentru o fată mai specială. A strâmbat din nas, neştiind dacă ar trebui să-i zâmbească sau să îi zică să înceteze cu ‚oppa’, dar îi zâmbi şi ei într-un mod fals, apoi se întoarse la banca lui, dispărându-i imediat zâmbetul. A lăsat să atingă banca [,] cu fruntea, şi apoi şi-l întoarse stând cu obrazul pe ea, uitându-se iar la fată. Avea de gând să vorbească ceva cu ea, dar cum era oră nu prea puteau face asta, mai ales că erau şi în faţă. Ah, screw that. A întins degetul către rucsacul ei şi păstră aceeaşi expresie serioasă. Hello Kitty?! întrebă el, dorind să pară surprins, dar nu prea i-a reuşit şi a eşuat foarte urât. Ei bine, în Coreea văzuse multe fete de vârsta ei care purtau haine cu Hello Kitty sau aveau accesorii cu acea pisicuţă adorabilă. Doar că, aici, numai copii până în zece ani sunt interesaţi de Hello Kitty, căci imediat după sunt atrase de băieţi. În alte ţări diferite de Coreea, majoritatea fetelor se maturizau prea repede şi asta nu îi plăcea, de asta şi-a promis că prima lui iubită va fi o coreeancă pură şi inocentă, puţin timidă atunci când e nevoie şi înfiptă în acelaşi timp. Doar că, nu va avea şansa asta prea curând având în vedere că e blocat aici pentru un întreg an. Îşi muşcase buza, neridicându-şi capul de pe bancă chiar dacă profesoara îl obliga să facă asta. După un zece putea să-i pună şi un cinci, sau patru sau chiar mai puţin, dar nu-i păsa atât de mult lui în acel moment.

Ce era asa dragut in a vedea zambetul unui baiat? Toata lumea zambeste, cineva ar trebui sa-i scrie pe un caiet. Si asta era inca un motiv pentru care se bucura ca nu a fost niciodata populara. Prea multa "faima" te poate speria. Bine, esti respectat, intr-o anumita masura, insa e ca in viata reala, cu tine vorbeste frumos si pe la spate te face in toate felurile. Ura persoanele de acest gen, ea daca avea ceva de spus spunea in fata. De ce sa afle persoana respectiva de la altii, cand putea sa afle de la ea?
Spre deosebire de el, ea statea dreapta in banca si incerca sa para interesata de spusele profesoarei, chiar daca nu intelegea absolut nimic.Era o persoana ce respecta regulile cu strictete, okei, daca le respecta nu ajungea acolo, insa nu era vina ei, era neindreptatita, dar se obisnuise de mult cu asta. Pentru ea, o regula incalcata era o crima, considera ca fiecare regula isi are obiectivul ei in invatare, insa stia uneoir ca se inseala.
Dadu afirmativ din cap la intrebarea baiatului, probabil parea ciudat sa aiba asa ceva, mai ales la o scoala ca aceea. Dar ii placea si nu avea sa-i fie rusine cu asta.
Trebuia sa se prezinte? Probabil nu-i retinuse numele, dar, defapt, de ce sa il retina?

A bufnit în râs când ea dădu din cap, nu pentru că avea geanta cu Hello Kitty, dar i se părea amuzant. Nu mai văzuse de ceva timp o fată cu Hello Kitty, dar trebuia să recunoască, îi era dor de astfel de fete inocente şi micuţe, ca ea. Drăguţ, murmură el şi îşi mută privirea doar pentru a vedea că profesoara dispăruse din clasă. A privit ceasul, dar mai era destul până se suna. Ah, unde o fi? De ce nu putea să se mişte mai repede cu ora ca să înveţe şi el ceva nou? În Coreea deja le învăţase pe ăstea şi se plictisea, pentru că le ştia perfect. Dar, asta era o ocazie bună de a o întreba pe fată dacă vrea să stea cu el la masă la cantină, right? Şi-aşa stătea prea singur şi dacă ar vedea fetele că e cu altcineva la masă nu se vor mai apropia şi într-un final va avea şi el parte de mâncare fără să vadă vreo piţipoancă de aia. Majoritatea de aici aşa erau. Siliconate, cu fiţe şi cu o grămadă de machiaj, iar lui i se părea penibil. De ce avea lipici numai la astfel de fete? De ce nu venea o fată inocentă? Ah, poate pentru că de aia e inocentă. O fată inocentă nu se apropie de un băiat pentru a flirta, evident.
Cum imediat toate fetele se strânseră în jurul lui, el se ridică şi îşi făcu loc printre ele pentru a ajunge la Soon Kyu şi se sprijini cu o mână pe banca ei. Uhm... vrei să mănânci cu mine după ora asta? Ah, asta era ciudat. Să mănânce cu el? Să stea la masă alături de el, probabil. Dar ea probabil nici nu ştia că există o cantină şi că trebuie să mănânce după ora asta. De asta începu să îi explice. You know... După ora asta mergem cu toţii la cantină şi... mă plictisesc singur. Îşi frecă ceafa, neştiind dacă făcuse chiar bine să o invite să stea cu el la masă, dar părea inocentă, okay? Trebuia să îşi asculte inima şi să o ia cu el la masă. Plus, se va oferi să-i arăte împrejurimile, având în vedere că e nouă pe aici.

Stai! Unde era profesoara? Cum isi permise sa dispara asa? Nu trebuia s-o anunte, dar ea nu vorbea de frica sa nu fie auzita. Isi intinse bratele obosita, de abia astepta sa ajunga in camera ei si sa poata dormi. Isi duse privirea spre baiat cand il auzi vorbi, chiar vorbea cu ea? Se uita putin in jur sa fie sigur, se uita la ea? Era sigur? Probabil o confunda cu o alta persoana sau cine stie ce, alt motiv nu gasea s-o invite cu el la masa, okei, nu era mare lucru, dar totusi. Putea simti aura negativa si nervoasa a fetelor din jurul lui, inchise din instinct ochii lasand capul in jos, dar isi reveni aducandu-si aminte ca trebuia sa-i dea si un raspuns, nu?
A raspuns cu un "Da.." mai stins, probabil baiatul credea ca ea nu stie sa vorbeasca de era asa tacuta. Okei, inca nu o cunoscuse, daca avea s-o cunoasca, avea si sa regrete, caci atunci cand incepea sa vorbeasca nu se mai oprea pana nu termina sa spuna tot ce gandeste si de la un lucru trecea la altul, vrand sa spuna mai multe dar intr-un timp cat mai scurt.
Ea nu stia unde e cantina, deci spera sa fie indrumata de baiat, de fapt ea de abia aflase de sala aceea de clasa, altfel acum era pe hol intreband profesorii.

Pe chip i se formă un zâmbet când fata acceptase, dar în acelaşi timp le dădu o privire nu foarte frumoasă fetelor din jur şi în mai puţin de câteva secunde dispăruseră toate din clasă. Era bine că îi înţelegeau toate ce înseamnă acea privire a lui. Au fost atât de atente la el încât învăţaseră ce înseamnă orice privire a lui. Good then.
Îi spuse lui Soon Kyu că revine imediat, şi el se duse către cancelarie să întrebe de profesoară, dar nimeni nu îi răspunse, aşa că el luase asta ca pe un ‚nu mai aveţi oră cu ea’ şi se întoarse la fată aproape fugind. Trebuia să-i arăte acum liceul, căci după ce mănâncă vor avea o altă oră. Ajungând în clasă se opri în faţa fetei şi îşi băgă mâinile în buzunarele de la pantaloni. Îi plăcea uniforma din Coreea, aici de ce nu era uniformă? Oftă scurt când realiză cât de bine îi stătea în uniforma aceea, dar drept vorbind, lui îi stătea bine şi în ce era îmbrăcat în acel moment. Avea pantalonii negri, un tricou alb şi o cămaşă în carouri albastre şi negre. Simplu, dar elegant, right? Plus, adora acele cămăşi deci mai zilnic va fi îmbrăcat la fel. Ce zici să mergem acum să-ţi arăt liceul? Nu va mai veni profesoara şi după cantină nu cred că vom avea timp, îi spuse, uimindu-l până şi pe el. De când devenise el aşa bun cu persoanele din jur? Greu. Nu trebuia să se bage în seamă cu ea. O să-i distragă atenţia de la ore şi sigur va dori să se împrietenească [,] cu ea. Ah, prea târziu. Deja dorea să se împrietenească [,] cu ea pentru că părea atât de inocentă şi e atât de cute încât îi vine să o strângă de acei obraji ca o mătuşă enervantă, dar bineînţeles că nu va face asta. Doar e Myungsoo, ce naiba? Myungsoo nu face aşa ceva nici prietenilor lui. Ah, bine. Cu excepţia unui de şaisprezece ani care este prea adorabil şi seamănă şi cu o fată şi în fine. Nu e gay, asta încerc să spun.

Dadu afirmativ din cap si dupa aceea privi prin clasa, okei...numai ciudati, mai ales baietii. Spera sa nu pateasca nimic aici. Isi lasa caietul pe banca, era prima zi, deci nu stia ce ore are, asa ca avea sa foloseasca un caiet "universal" , asa cum spuneau cel mai des profesorii. Incepu sa dea din picioare precum un copil mic plimbandu-si privirea pe pereti. Unde plecase mai exact? Doar nu o lasase acolo, nu? Oricum, nu conta, de abia il cunoscuse, acum n-avea de gand sa-l lege de ea s-au ceva de genul acesta, tocmai atunci constientizase ca uitase sa se prezinte, dar avea de gand sa faca asta, mai ales ca ii uitase numele baiatului.
"Desigur!' a spus ridicandu-se si ii facu semn s-o ia inainte. Fiind noua chiar avea nevoie de un ghid, desi nu prea tinea minte lucruri de acest gen, avea o memorie foarte proasta, deci probabil dupa o luna avea sa se invete cu scoala, daca nu, avea sa-si ia o harta cu ea, era buna oricand.
Nu putea avea incredere deplina in el, doar pentru ca venea un tip la tine si se comporta dragut nu insemna ca poti avea incredere in el, dar, de ce se mai gandea la asta, cand ea nu avea incredere in nimeni defapt? Se invatase sa se creada doar pe ea, mai putin cand venea vorba de sentimente caci nu putea sa le deosebeasca uneori. Deci practic daca ii placea de cineva, ea probabil credea ca e bolnava sau ceva de acest gen.

O luase înaintea ei când aceasta îi făcuse semn să facă asta, ignorând orice privire a altor fete de prin jur. Nu dorea să îi creeze probleme lui Soon Kyu, aşa că va încerca să o apere cât mai mult de aceste... disperate, da, în sfârşit găsise cuvântul potrivit pentru a le descrie. Stalkers = alt motiv pentru a le descrie. Perfect cuvânt, yup.
Ştiind că fata este pe undeva pe lângă el, începu să îi arăte orice loc micuţ, deşi era destul de neimportant. Îi arătase până şi locul unde ţin femeile de servici detergenţii, măturile şi alte lucruri. Într-un final, ajunseră pe un hol, cu două uşi de o parte şi de alta. Vestiarul fetelor pe dreapta, vestiarul băieţilor pe stânga. Înăuntru mai erau două uşi care duceau direct către sala de sport. Aici sunt vestiarele. Reţine bine. Cum nu sunt inscripţii pe uşi, trebuie să reţii că pe dreapta sunt vestiarele fetelor. Odată ce intri în partea asta, vei da de multe chestii neplăcute ochilor tăi, perverşi, multe gorile şi rişti să fii violată din priviri sau... y’know, nu numai. O bătu prieteneşte pe umăr. A zis lucruri adevărate. Ultima dată când o fată intrase în vestiarul băieţilor nu a ieşit prea frumos. A fost dezbrăcată şi obligată să facă duş cu mai mulţi băieţi. A fost groaznic. A rămas şocat mult timp atunci. Cum putea să facă cineva unei fete? Oricât de criminală şi siliconată ar fi ea, nu ar putea face aşa ceva nici în ruptul capului.
Îşi întoarse privirea spre fată şi afişă un zâmbet. Realiză că a mai rămas câtva timp, mai precis zece minute şi o să-i arăte sala de sport. E destul de plăcut acolo. Cum în capătul holului era o uşă care ducea la sala de sport, o deschise şi o lăsă pe fată să intre prima. Era o sală destul de mare, cu numele liceului inscripţionat pe podea, scaune în sus şi coşuri pentru basket de o parte şi de alta a sălii.

Il urma pe baiat si privi de fiecare data cand ii arata ceva, era foarte atenta, incerca sa-si noteze in cap, insa dupa ce-i arata alt lucru, uita de cel precedent. Avea o memorie nefolositoare in astfel de momente, sigur avea sa se piarda si nu era un loc in care sa-si doreasca asta. Scoala era plina de toti copii de care incercase sa se fereasca o viata intreaga, se parea ca nu avea niciun inger sus care s-o apere. Ofta la gandul acela, si incepu sa-si repete in gand.
"Dreapta fete, dreapte fete, dreap-" se opri putin marind ochii. OMO! Trebuie sa nu uite, nu voia sa intre in vestiarul baietilor mai ales la scoala asta, deja incepu sa tremure putin de frica, bosumflandu-se, nu avea sa se schimbe la sport! Nu, daca gresea vestiarul? Ii era frica, prefera sa ia note proaste, decat sa i se intample ceva mai rau decat un "3" sau un "2".
Isi ridica privirea spe el cand ii zambi si o lasa imediat jos. Simtea ca se topeste, chioar avea un zambet frumos si zambea pentru ea, so cute~. Oh, Sunny, nu incepe si tu ca celelalte fete, nu trebuie si nu e nevoie, dupa ce iesi de aici ai timp pentru tot ce iti doresti tu, pana atunci nimic.
Intra topaind dintr-un picior in altul, da, era ciudata, dar e obicei asa mergea ea cand intra intr-un loc si stia ca nu e nimeni. Obosi asa ca intr-un final se aseza in stil turcesc pe podea, era rece, dar nu avea de gand sa se miste de acolo, nu, obosise. Nu era buna la sport, din contra, dupa doua ture cersea mila directa, caci obosea foarte repede.
Era destul de draguta scoala, doar ca elevii nu erau chiar asa, din contra, spera sa scape vie de acolo.
"Sunny!" intinse o mana spre el prezentandu-se, uitase de chestia asta si sigur baiatul nu-i stia numele, momentan isi folosea porecla, era mai simplu de tinut minte.

Îl bufnise râsul când o văzu pe fată ce fel sărea într-un picior, dar obosise repede şi se aşeză pe jos. Hai Myungsoo 2. Şi el obosea la fel de repede, ba chiar mai repede decât ea. „Ne potrivim, trebuie să ne căsătorim”, îşi spuse în minte şi îşi lovi fruntea cu o palmă în minte. Spunea numai prostii în ultimul timp. Să se căsătorească? HAHA, Myungsoo nu îşi va găsi fata perfectă niciodată. Fata perfectă nu există. Doar fete care sunt în limbă după cum arată el. Well, poate că fata perfectă pentru el chiar o să fie o fană de-a lui, right? Care fată nu îl plăcea pentru aspectul său? Dar dacă i-ar cunoaşte şi personalitatea toate fetele vor fugi de el. Ce fată îşi doreşte ca un băiat să o ignore, să fie rece şi totuşi să îi demonstreze că o iubeşte? Hm, poate că ar exista câteva fete care se uită la drame şi văd câte un băiat rău şi rece şi lala, dar al naibii de atrăgător. Eh, Myungsoo era aşa, dar el nu era rău, asta era diferenţa dintre el şi ceilalţi băieţi din drame. În plus, aceia trebuiau să urmărească scenariile, dar el se comporta aşa din obişnuinţă. Nu cu toată lumea se comporta aşa, totuşi. De exemplu prietenii lui şi familia făceau o excepţie. Evident, nu-i aşa? Prietenii lui sunt cei mai tari, chiar dacă sunt nişte ciudaţi şi unii se comportă mai rău ca nişte gay între ei. A încercat şi Myungsoo să se comporte la fel, dar atunci toţi s-au uitat la el ca la un extraterestru şi au luat-o la fugă. Probabil aia a fost prima şi ultima dată când el se comportase aşa touchy touchy cu prietenii lui. Ura skinship-ul, şi nu vă puteţi imagina ce greu i-a fost atunci să îi îmbrăţişeze şi să le dea pupicuri pe obraz.

Sunny? Dar profesoara o strigase Soon Kyu. El o să îi spună... Sunny, da, dacă ea prefera aşa, okay. Wait. De ce se prezentau? El îi ştia numele, ea îi auzise numele când fu strigat de profesoară, deci, ce rost mai are? O să se prezinte şi el cu porecla lui? Nah, o să creadă că e din Death Note or smth like that, aşa că se va prezenta cu numele lui. Îi prinse mâna într-a lui, zâmbindu-i fericit. Myungsoo. Sau... poţi să-mi spui L. A continuat să zâmbească şi se aşeză în faţa ei, doar că el odată ce atinse podeaua cu fundul, se întinse pe spate. Încă nu-şi putea scoate din minte cât de fină are mâna şi ce caldă, faţă de a lui. El avea mâinile reci mai mereu. De asta prietenii lui îl făceau şi vampir uneori.

L? Oare ii placeau dulciurile atat de mult precum ii placeu lui L cel la care se gandea ea? Era nepoliticos daca spunea ceva de acel "L" din Death Note, asa ca prefera sa taca.
Avea sa-i tina minte porecla, mereu era mai usor asa, in plus era simplu daca-i uita numele, se gandea la dulciuri, apoi facea legatura cu animeurile, cu Death Note si intr-un final cu L, mda...o logica destul de buna pentru ea, insa sigur nu avea cum sa-i uite numele si in caz ca il uita, putea sa-l strige "baiatul dupa care stau toate fetele", mda...avea glume destul de proaste in ea, de aceea era tacuta in majoritatea timpului, stia ca poate sa faca unele persoane sa se simta prost.
Oare el de ce era aici? Ce facuse rau? Existau mai multe posibilitati, omori, viol.. de ce trebuia sa se gandeasca la primele doua? Serios, acum ii stricase toata dispozitia, daca nu existau aceste doua cuvinte ea probabil era fericita alaturi de famila sa la o ciocolata calda, dar nu~ trebuia sa stea inchisa in academia ai de bezmetici.
Se intinse si ea pe spate cu mainile sub cap privind tavanul, era liniste, da, ii placea, nu prea vorbea , mai mult de frica sanu spuna ceva gresit, nu putea avea incredere in nimeni de aceea prefera sa taca. Si daca tot nu avea, de ce se afla aici cu el? Adica...nu trebuia sa-l urmeze, putea s-o duca oriunde, nici el nu constientizase asta.

...Okay. De ce se gândea la mâna ei acum? Aish, Kim Myungsoo, you weirdo. Opreşte-te din a mai gândi aşa ceva. Prostii. Numai prostii. Nu poate să îi placă o fată de aici, dar cum să nu o placă pe Sunny? Adică... uite-te la ea. Ea atât de drăguţă şi are nişte obrăjiori pe care scriau „ciupeşte-mă” şi L chiar dorea să facă asta, dar ar fi prea ciudat. Probabil ea va crede că vrea să îi facă ceva rău, dar nu. Nu ar face rău nici unei muşte, dar faptul că e aici îl face să se simtă ca un criminal. Asta şi era, nu? Omorâse o fată din greşeală. O fată care avea toată viaţa înainte, şi asta doar pentru a-şi apăra el intimitatea. Lucrul bun e că nu a fost trimis la puşcărie, având în vedere că este major acum. Well, lumea a realizat că nu a făcut-o intenţionat, mai ales că era destulă lume în jurul lor şi au văzut totul, plus de asta, el încerca să o salveze apoi, dar nu reuşise a face nimic. Încă regretă acea zi. Regretă enorm că a fost nevoit să o împingă, regretă că arată bine. Regretă că s-a născut.

Nu suporta să fie atât de multă tăcere între ei, dar era drăguţ pe o parte. Linişte, relaxare, amândoi stând faţă în faţă, întinşi pe spate şi privind tavanul. El nu ştia cum să deschidă un subiect, iar fata părea că se simţea la fel ca el în acel moment, dar încercă să ignore situaţia awkward. Au stat aşa câtva timp, dar deja era timpul să se ducă la cantină. Dacă doreau să prindă masa cea mai tare şi curată tot timpul trebuiau să se ducă [,] cu câteva minute înainte. Se ridicase, venind în faţa fetei şi întinse mâna către ea pentru a o ajuta să se ridice de pe jos. Trebuie să mergem, Sunny, îi pronunţase porecla într-un mod atât de frumos, cu un ton calm şi plăcut. De obicei era calm, dar acum era şi mai calm decât era de obicei. Să stea cu cineva fără să scoată un cuvânt era genial. Era superb. Dacă nu ai bani, e în regulă. Am eu, deci îţi poţi lua ce vrei, nu-ţi face griji. Ahem, devine din ce în ce mai bun şi asta îl făcea trist. NOT GOOD. Dacă era ce toate celelalte fete? Dacă dorea să îl facă pe Myungsoo să se îndrăgostească şi apoi să-l rănească? Nu trebuie să facă aşa ceva, nici măcar să o placă.

Prea liniste, nu ii placea, era bine in mare parte, decat sa-i toace cineva creierii era mai bine sa nu vorbeasca nimic si doar sa priveasca tavanul. Tot era curioasa de ce el era aici, avea sa-l intrebe, dar mai tarziu , da,cu siguranta avea sa-l intrebe. Dar parea nesimtita daca face asta, nu? Si poate era un subiect sensibil pentru baiat, asa ca mai bine tacea si era crezuta o ciudata, decat sa se supere pe ea.
Il prinse de mana si se ridica, apoi isi scutura bine hainele. Il privi putin suspect, dar intr-un mod copilaresc, specific ei. Da, nu putea avea incredere in el, era un tip dragut dupa care stateau toate fetele si el ii prezenta ei scoala, nu, nu, nu putea avea incredere in astfel de tipi, cine stie ce urmarea? Si daca nu urmarea ceva anume? Totusi trebuia sa fie foarte atenta, okei, poate uita sa fie atenta, i se intampla.
Ah~ Cum putea-i sa nu te topesti cand ii auzeai vocea, timbrul lui vocal o facea sa se piarda prin spatiu. Dadu negativ din cap, stiind ca nu e timp pentru toate prostiile ei.
Stai! Avea banii la ea? Incepuse sa-si caute prin buzunare, din fericire erau acolo, vii si nevatamati! Era buna la pierdut lucruri, deci cateodata se mira daca mai le avea la ea.
Hm...prea amabil, prea amabil, ceva nu era bine aici si ea avea sa afle, sigur o folosea la ceva, altfel nu avea motiv sa se comporte asa, nu prea parea un tip prietenos cu toata lumea.

Nu îi arătase toate locurile din liceu, având în vedere că era destul de gigantic. Bine, el era mereu aici dacă avea nevoie de ajutor şi ca să fie el mai sigur, o să îi aducă aminte în fiecare zi că vestiarul fetelor e pe dreapta. Ar fi groaznic să o vadă intrând în vestiarul băieţilor şi să ajungă cea mai mare uşuratică de prin liceu. Ar fi fost cel mai oribil coşmar pe care l-ar putea avea. Nu pentru că îi plăcea lui de ea, ci pentru că părea atât de inocentă şi în ciuda faptului că se afla aici, el credea că nu a făcut nimic rău decât dacă chiar era nevoită. De exemplu, să se apere sau chestii de ăstea. Ea părea că nu ar face rău nici unei muşte, mai ales că era atât de fragilă şi micuţă. Nu cred că Myungsoo văzuse vreo fată aşa, ca ea. Atât de inocentă, pură şi fragilă. Era, cu siguranţă, cea mai plăcută fiinţă pe care o văzuse. Maybe she’s an angel.

O văzuse că se uita destul de atent la el şi asta îl făcea să se simtă puţin... ruşinat. Nu îi plăcea să se uite cineva la el aşa, dar încerca să nu arăte asta, mai ales că era privit de multe persoane. Îşi duse o mână pe un obraz, întorcându-şi chipul pe o parte şi pe alta. Wae? Am ceva pe faţă? În acelaşi timp, afişă un mic zâmbet în colţul gurii. Drept vorbind, îi plăcea să fie privit de ea, dar îl privea într-un mod destul de ciudat. Părea că nu înţelege ceva, dar în acelaşi timp, îl privea ca un copilaş mic. Eh, chiar dacă e de o vârstă cu el, Sunny va fi pentru Myungsoo tot timpul mai mică.
Se întoarse pe călcâie către uşă, luând-o puţin în faţa ei. Doar că, dintr-odată, se întoarse şi întinse degetul arătător către ea. Dorea să-i spună ‚oppa’, atâta tot. [color=darkred] L oppa![/darkred] Pe chip îi apăru un zâmbet care era plin de puerilitate, naivitate şi totuşi arăta atât de cute. Repetă: L oppa, Myungsoo oppa! Sincer, îl bufnea râsul dar nu dorea să strice toată asta, mai ales că el dorea să fie strigat aşa de fată. Cu vocea pe care o are sigur sună atât de cute încât nu se va mai putea abţine din a-şi dori să o strângă de obrăjiori.

Isi dadu seama ca-l priveste prea insistent si probabil deja se speriase de ea. Isi lasa privirea in jos dand negativ din cap la intrebarea baiatului. Incepu sa se joace cu manecile bluzei de pe ea, mereu ii placea sa aiba o bluza mai mare, asa se putea juca in voie cand venea vorba de o situatie in care nu gasea scapare, ori se plictisea. Il urma tinandu-si privirea in jos, era concentrata la ce facea, dar tresari speriata vizibil cand baiatul isi indrepta degetul spre ea. Era ca si cum o acuza de ceva. Ce? Ce facuse? Avea sa-i spuna ceva de rau, right? Deja isi imagina toate tampeniile posibile, cand il azui rasufla usurata.
Wait! What? Oppa? Hm...ii placea sa spuna "oppa", dar nu oricui, trebuia sa faca o exceptie, nu? Nu avea sa-l strige asa cand erau persoane in jur pentru propria siguranta.
"L oppa, Myungsoo oppa?" repeta pe o voce puerila privindu-l putin confuza. De ce o punea sa-i spuna asa? Nu prea parea ca-i placuse mai devreme, cand ii zise acea fata, probabil ca nu era de origine asiatica, nu? Sau...eh~ era singurul motiv ce-i venea in gand la acel moment.
Isi incrucisa mainile la piept si se bosumfla privind in alta parte.
"Myungsoo oppa mai bine s-ar grabi sa-mi arate unde e cantina daca nu vrea sa mi se manance singur stomacul." a spus incet, insa incat sa auda si baiatul. Nu-i era asa de foame, dar era curioasa de fetele noi pe care putea sa le vada acolo, chiar daca nu se astepta la niste persoane chiar inocente, doar nu erau acolo pentru ca au luat toti un 10 la matematica, nu? Deci, stia la ce sa se astepte, insa era prea curioasa sa observe si alte fete.
Incepuse sa-i placa numele baiatului mai mult decat porecla si suna chiar bine, probabil n-avea sa-l uite, probabil.

Ah, ce cute a zis ‚oppa’. Mult mai cute decât fata de mai devreme. Era normal. Fata aceea nu era coreeancă şi sună oribil când o fată îi zice aşa doar pentru a atrage atenţia lui.Lui nu îi plăcea să fie strigat aşa de oricine, mai ales de fetele din liceul ăsta. Era... groaznic. Nici nu se simţea prea bine aici, dar încetul cu încetul începe să îi placă, asta din cauza lui Sunny.De asta i se spunea Sunny, right? Că înveselea pe oricine doar cu prezenţa sa. Simple as that.
Când fata aduse vorba de mâncare, a aprobat printr-o simplă mişcare a capului. Uitase complet de asta. Eh, nici chiar. Parţial. Chiar aş vrea să văd asta..., murmură el şi se întoarse cu faţa către uşă afişând un zâmbet. Dacă nu era băiat şi nu avea optsprezece ani acum ar fi ţipat, sărit în sus eventual şi ar fi îmbrăţişat-o pe fată cât ar putea. Modul în care îi zisese ‚oppa’ mai devreme era atât de cute!

Îşi duse un braţ pe umărul ei, dorind să o întrebe ce ar dori să mănânce, dar în faţa lui apăru un coleg de clasă pe nume... hmm... Joe? Nu. Shane? Nu. Aish, ce greu e să reţii numele persoanelor din clasă. A dat din umeri, dorind să treacă pe lângă el, dar el începu să o privească pe Sunny. O strânse puţin de umăr, astfel transmiţându-i că totul o să fie okay. Nouă achiziţionare? Ai nişte gusturi tare ciudate, bro. La auzul cuvintelor lui, Myungsoo îşi dădu ochii peste cap şi încercă să-l ignore, dar el se tot apropia de Sunny. Ah, what to do, what to do. A privit prin toate părţile destul de panicat.Nu bătuse pe nimeni în viaţa lui deci habar nu avea ce trebuie să facă, mai ales că acest... băiat era o gorilă plină de muşchi. A înghiţit în sec, neştiind ce să facă. Să se bage în faţa ei, să îl bată, sau să ţipe? Nu a ales niciuna din ăstea, pentru că acela se opri în faţa ei şi îşi duse o mână sub bărbia ei. EW, nu e de bine. Chiar mă întreb ce vei face dacă ea va pă- DON’T. TOUCH. HER! Myungsoo îl întrerupse dându-i peste mână pentru a nu o mai atinge. Nu dorea să fie influenţată tocmai de gorila asta şi să se schimbe. O apucă de mână şi o trase cu el până în cantină. Acolo nimeni nu îi putea face rău pentru că erau destule persoane adulte, deci erau în siguranţă. Îi dădu drumul şi privi în jos, părându-i rău că a trebuit să dea de el chiar din prima zi. Mianhae. Tocmai ce îşi ceruse scuze pentru că nu putu face mai nimic pentru a o apăra, decât să ţipe şi să o tragă de acolo, dar ceea ce conta e că nu va mai da de acel băiat,right? Myungsoo o să fie mereu alături să o apere. Simţea că trebuie să o apere de orice gorilă de aici.

Okei, tipul din fata lor nu o prea speria, insa gandul ca putea ajunge pe mana lui, da! Invatase sa-si tina gura inchisa, Slava Domnului, altfel incepea sa-i spuna tot ce gandeste si gandurile sale nu erau chiar laude, uneori.
Cand se apropie de ea, mari ochii precum un catelus mic prefacandu-se speriata, mda..sigur, cine se mai credea si Gigi Muschi asta? Primea o bataie, dar tot avea sa faca ceva ca sa nu-l mai vada in viata ei.
"Cand te-ai spalat ultima data pe dinti? Iti pute gura, yak~" incerca sa zambeasca, insa in acelasi timp si sa nu vomite, era o critica inascuta, ii privi putin hainele si stramba din gura. Mda...nu prea avea gusturi. Ce-i drept nu credea ca MyungSoo o va scoate de acolo, se gandea c-o va lasa sa-i faca singura fata lu' Gigi Muschi ala,, se invatase sa fie lasat balta in astfel de situatii. Oricum, daca o lasa acolo avea sa se descurce , era un fel de pisica, defapt era uneori asociata cu o pisica, putea sa fie si hoata, chiar daca parea inocenta.
"Don't touch her? Waa, so cute, you are my hero!" isi zise in gand privindu-l admirabil. Stai! Ce voia ala sa spuna, ca ea ce..? Era curioasa dar nu avea de gand sa se intoarca si sa-l intrebe, defapt nu voia sa mai iasa din clasa, daca mai intalnea doi sau trei ca asta putea sa-i ia adio de la viata sa normala.
A dat din umeri, nu era suparata, oricum nu avea ce sa-i faca, de ce sa se bata pentru ea, nu era vreo printesa, in plus nu arata chiar asa de bine precum alte fete.
"Nu-i nimic, oricum tu n-ai fi putut sa-i faci nimic, nu vezi ce slab esti? Daca nu mananci, si muschii unde-ti sunt? Tu esti baiat sau pastaie? Hai sa mancam, in cateva luni trebuie sa cresti!" toate lucrurile astea le spuse pe o voce amuzanta, pentru ea, si normal ca glumea, okei, i-ar fi rupt de cateva ori camasa de pe el, dar....okei, nu conteaza, oricum abera ca intoteauna. Era sigura ca avea sa incepea sa vorbeasca super ciudat daca se imprietenea cu cineva, de aceea era la inceput tacuta.
Il trase de mana pana in fata tejghelei si isi lua o tava privind in vitrina, nu stia ce anume vrea sa manance, defapt ea mereu se hotara greu, mai putin la dulciuri la care era prima.

Se aştepta să zică ceva ca şi cum e un laş, sau ar trebui să o lase în pace că se descurca, aşa cum ziceau unele fete, dar nu. Ea se luase de el pentru că era prea slab, ca o păstaie, şi îl puse să mănânce. Ahem, devenea amuzant, dar nu atât de amuzant încât să ajungă la punctul în care să râdă. I se părea cute ceea ce îi zise ea mai devreme, dar ceea ce o şocase a fost faptul că îl apucă de mână pentru a îl trage la tejghea. Nu şi-o trase înapoi pentru că, duh, îi plăcea de ea şi mâinile ei erau perfecte. Da, avea ceva cu mâinile persoanelor. Era atras de ele cel mai mult. Îşi închise puţin ochii, gândindu-se la ce ar trebui să-şi ia şi ce nu. Plus, trebuia să-i zică ce e cel mai bun aici şi ce nu e. Nu dorea ca ea să dea banii degeaba dacă nu îi va place. Oh, nu lua sendvişul ăla. E îngrozitor! Nu ştiu ce pun în el, cum îl fac, dar eu când am mâncat mi s-a făcut rău. Ugh, fereşte-te de el. Îşi luase şi el o tavă şi îşi comandă doar câteva fructe, pentru că nu îi era chiar aşa foame. A cerut o piersică şi un măr, astea fiind singurele fructe preferate de el, bineînţeles. Apoi, îşi luase şi o sticlă de apă minerală pentru că ştia că în orele următoare i se va face sete şi el nu are niciodată. Nu ştiu de ce, dar el niciodată nu îşi lua apa de acasă. Probabil uita, sau probabil îi plăcea să cheltuie banii pe sticle de jumătate de litru. Doar că, ceea ce e şi mai ciudat e că Myungsoo dacă nu termina sticla cu apă la şcoală, nu mai bea şi acasă, dar nici nu le arunca. Biroul lui era plin cu sticlele sale, pline până la jumătate sau complet pline. Şi nu numai biroul, chiar şi lângă el, pe lângă pat sau chiar sub perne. Trebuia să facă curat neapărat, sau altfel va fi considerat un... un ceva-mizerabil-ce-nu-ştie-să-facă-curat.
Şi-a întors privirea către fată şi afişă un zâmbet în colţul gurii. Gawd, nu mai zâmbise aşa mult într-o zi de mult timp. Soon Kyu chiar trebuia să se îndepărteze de el altfel îl va schimba complet. Ai bani? Să ştiu dacă plătesc eu şi pentru tine

Macar o avertizase din timp, era bine, desi ea nu manca sendvisuri, nu-i placeau, ei bine..ei nu-i placeau multe lucruri. Era foarte mofturoasa la orice.
Doar atat manca el? Nici nu se mira ca arata asa...bine? gata! Se apuca si ea de mancat fructe, devenea frumoasa, nu? Atunci asa avea sa faca, sa manance numai fructe, dar...de maine, totul incepea de maine, defapt maine spunea mereu, dar niciodata nu se tinea de cuvant.
Isi lua doua strudele cu visine, o doza de Cola si un hamburger.
Era a doua oara cand o intreba de bani, intelegea ca incearca sa fie amabil, dar nici chiar asa, era ca si cum o obliga sa spuna "nu", n-avea de gand sa faca asta. Isi scoase banii din buzunar si ii intinse pe tejghea la bucatareasa.
"Da, am." spuse scurt, nu voia sa fie rautacioasa, dar ura ca cineva sa repete un lucru de o mie de ori.
Se asezase la o masa libera si isi privi tava stramband din nas, acum nu prea parea o idee asa de buna, oricum, trebuia sa manance, nu? Nu le putea lasa asa, dar nu prea ii era foame si totusi avea sa i se faca, ofat scurt deschizand doza de Cola.