you want to be again together?

Stinse chiştocul de Dunhill negru , strivindu-l cu călcâiul tenişilor apoi deschise portiera Mercedesului pe care îl deţinea momentan şi urcă în acesta. Închise portiera pornind motorul, lăsând muzica de pe stick să răsune.
Intră pe drumul vechi al ieşirii spre oraş , adică drumul spre bulevard căci cel nou era în perioada cu "re-asfaltarea". Drumul vechi , era şi acesta destul de bun , un drum pavat cu pietre finisate drept încât puteai prinde cu uşurinţă 60 de kilometrii la oră.
Vociile din interiorul minţii tânărului nu îi dădeau pace , dar aceasta încerca să le evite şi de ce nu să le ignore prin diferite moduri, accelerând viteza maşinii pentru moment.
Melodia ce îl fascina era The promise de la Krypteria , îi dădea pace şi linişte ceea ce îl făcu să închidă pentru o secundă ochii şi să privească apoi cu greutate...
Impactul cu umbra pe care încerca să o înţeleagă , un copac, un copac ce cu uşurinţă era să îl ia în bot. Copacul pe care îl iubea. Frână brusc şi îşi jură că nu va mai închide ochii la volan vreodată.
Coborâ din maşină şi privi cum luna răsărea pe cer uşor uşor. Îşi luă chitara acustică , luna pentru el reprezenta întotdeauna un puct de inspiraţie...ouf ce frumos...da,nu.
Se aşeză pe băncuţa de lângă arbore şi îşi aprinse o ţigare , tuşind slab "Într-o zi ţigăriile astea o să te omoare Takanori!" îi exclamă o voce interioară.

Cu toate că era conştientă că nu mai e miezul zilei, ci din contră se apropie cel al nopţii, nu dorea să clintească prea mult din acel loc, simţind cum a înţepenit definitv. Nu făcu altceva toată ziua decât să privească în gol, analizându-şi viaţa pe de-antregul şi realizând cât de oribilă a fost. Acel sentiment îi trecu repede, reluându-şi locul orgoliul însă.
Tresări când simţi o umbră în spatele ei, sărind pe dată de pe bancă, cu o asemenea agilitate că până şi persoana din faţa sa se sperie. Îşi dădu imediat seama că nu era decât o persoană ce era deja pe jumătate beată şi căuta distracţrie. Iar ea clar nu era ceea ce căuta, lucru ce i se confirmă bărbatului prin lovitura puternică ce So Hee i-o oferi fără niciun pic de remuşcări.
Se depărtă de acel loc cu paşi lenţi, adorând să audă gemetele persoanei căzute acum la pământ, ce se stinseseră însă relativ repede. Avansând în continuare, fu lovită de sunetul unei chitări, accelerând pasul involuntar.
Se opri în dreptul unui tânăr aşezat pe o bancă, nereuşind însă a-i desluşi prea bine trăsăturile. Nerăbdătoare a-i vedea chipul, decise a-l întrerupe, tuşind destul de puternic pentru a se asigura că e auzită.

Îşi băgă ţigareta între buze lăsând-o să stea fix acolo , deschizând un caiet . Putea să vadă bine deoarece deasupra lui se afla un bec? Un stâlp iluminator ce îl lăsa să-şi citească versuriile în linişte.
Îşi aşeză cum trebuie chitara şi cu o pană de acustică începu să zgârie corziile chitării creând un sunet minunat. (off: încerca să cânte Pledge , you know ).
Imediat ce auzi acea tuse iritantă ce-l întrerupse se opri , şi îşi scoase apoi ţigare dintre buze şi ridică privirea către bruneta ce îl deranjaze cu o privire sictirită.

Rămăsese complet surprinsă. Nu, de fapt, era în şoc. Scutură de câteva ori din cap, holbându-se din nou la tânăr, fiind sută la sută sigură că acele trăsături îi aparţin.. lui. Dar acum arăta şi mai bine.
Zâmbi pe dată pronunţat, aplecându-şi corpul până ce capul său ajunsese în dreptul acelui al lui Taka.
Să nu-mi spui că m-ai uitat deja.. mormăi pe un ton de copil mic, mişcând din buze formând un bot adorabil de căţel. Ea îl recunoscu, însă inima îi bătea cu putere din neîncrederea că acesta.. ar fi putut-o uita.

Trase un ultim fum din ţigare , iar apoi o aruncă jos călcând-o ştiind că asta era ultima lui şigare de acest gen. Vroia să se reapuce de ţigăriile copilăriei pe care le iubea atât de tare , Marlboro Mentol , mimnunatele Marlboro.
O priivi cu atenţie pe fată , dar nu-şi putea imagina cine era. Era plecat din ţara lui natală de cel puţin şase ani sau ceva de genul...de când cu incidentu cu tată-său.
Şi mă rog...de ce te-aş cunoaşte? o întrebă pe brunetă curios.

Da, minunat. Inspiră aer profund în piept, îndreptându-şi pe dată coloana vertebrală, încercând a-şi masca dezamăgirea.
Nu ştiu. Speram şi eu. Dar într-adevăr a trecut probabil mult prea mult timp. Sunt Park So Hee, cunoscută mai mult ca Baby S. Dacă nici aşa nu-ţi aminteşti, atunci te rog să mă scuzi. Mormăi toate acestea pe un ton rapid, încercând a-şi relua răceala obişnuită. În fond, dacă el nici nu-şi amintea de ea, nu avea de ce să se mai agite pe acest subiect. Trecutul e trecut, însă timpul petrecut cu acel tânăr e încă viu în memoria ei.

Baby S? BABY S?! Nu îi venea a crede ochiilor! Nu era posibil! Chiar ea era? Ce căuta ea aici? De ce îşi punea el atâtea întrebări?! Lăsă chitara prin absurd imediat jos şi se ridică în picioare sărind spre aceasta strângând-o în braţe.
De ce făcea el asta? De ce? Un simplu răspuns: Baby S fusese singura prietenă a lui , singura ce ştia cum se simţea el , singura care l-a sprijinit. El îi spusese pentru prima oara Baby S , pentru că era ca un copil...era mai mică ca el şi fusese (încă era) prima lui dragoste şi singura, adevărată.
Ochii lui aproape lăcrimau , se simţea atât de fericit. Nu mai era singur , nu mai era de izbelişte fără nimeni cunoscut.
Ce cauţi aici? îi spuse pe obişnuitul lui ton destul de rece , dar acesta era diferit vocea lui tremura...
Îi dădu drumul din strânsoare şi o privi cu atenţie cât de mult se schimbase în acei ani în care pur şi simplu nu mai vorbiseră deloc.

YATTA! strigă în sinea sa, simţindu-se dintr-o dată extrem de fericită şi în acelaşi timp uşurată în momentul în care tânărul o cuprinsese în aceea îmbrăţişare. Se schimbase atât de mult.. acum era într-adevăr un bărbat în toată firea, şi cu mult mai înalt ca ea, lucru ce o miră pentru câteva fracţiuni de secundă.
Inspiră aer profund în piept, stăpânindu-şi cu o incredibilă dificultate zâmbetul puternic ce se încăpăţâna a-i brăzda chipul, eşuând a-l mai stăpâni când auzi vocea tremurândă a lui Taka-chun.
Erhm.. e o poveste oarecum lungă. Sau nu. În fine, după cum vezi, aici sunt.. Murmură ocolind un răspuns concret, simţindu-se pentru a doua oară pe ziua aceea o fiinţă oribilă pentru ceea ce făcuse, chiar şi fără o intenţie clară în trecut.

El avea acelaşi mod de a sufravieţui , fumând. Fuma non-stop şi asta de când era copil ...mna, poate că şi va muri mai tânăr din cauza tutunului.Scoase din noul pachet cel desfăcut de Marlboro o ţigare şi o aprinse cu o brichetă zippo , trăgând două fumuri.
Se aşeză pe bancă făcându-i şi fetei loc să se aşeze.
Spune-mi tot...TOT. îi spuse fetei fiind curios de ceea ce a mai făcut. Încă nu zâmbea , nu mai zâmbise de la şaptişpe ani când venise aici , probabil acum va resimţi gustul zâmbetelor datorită fetei.

Trebuie să mai renunţi la tutun. Ai de gând să mă laşi în lumea asta idioată de una singură de pe la 30-40 de ani..? Murmură pe un ton sincer, privindu-l strângând din buze în timp ce se aşeză lângă acesta pe bancă.
..după ce am ajuns eu la putere peste tot.. am devenit asemănătoare cu ei la gândire. Şi pentru că mă plictiseam foarte tare.. mi-am găsit să mă joc cu lumea. Dacă îmi făcea ceva greşit, indiferent cât de neînsemnat, era pedepsit fizic. Am ajuns la asemenea extreme încât.. încât.. am omorât mai mulţi oameni nevinovaţi.
Înghiţi în sec de nenumărate ori în timp ce povestea, aşteptându-se a fi urâtă de acesta, sau cel puţin privită cu dezgust. Fusese un tiran, dar acum se potolise. Realizase valoarea vieţii.

Îşi duse o mână la tâmple frecându-se uşor , ,mai trase un fum din ţigare şi mormăi:
Întotdeauna ai fost aşa...ţi-a plăcut să fi mai presus de toţi. Şi asta nu e bine... îi spuse acesta ştiind prea bine ce vorbea mai ales că o cunoştea foarte bine şi pe fată. Mai trase un fum din ţigare gândindu-se că el era mereu cel calm ...iar ea era o agitată , plină de energie.
Ar trebui să te fi potolit de la bun început,poate acum nu erai aici îi spuse fetei privind-o.

Nimeni nu învaţă ceva dacă nu greşeşte înainte. Cert e că eu cu vieţile oamenilor nu mă mai joc, chiar dacă încă o pot face. Şopti toate acestea pe un ton extrem de sincer, având încă regrete în voce.
Dar tu? Ai dispărut subit. Ştiu ce ai făcut.. dar.. chiar am sperat că îmi vei da un semn, orice. Oftă mascat, îndreptându-şi privirea spre chipul tânărului, neobosindu-se a o muta, cu toate că părea că se holbează în adevăratul sens al cuvântului.

Am fost luat cu forţa. spuse dând din umeri, ce putea spune? Veniseră ăia imediat ce se aauzise şi îl luase cu forţa de acolo duaducându-l aici. Deloc plăcut...deloc!
Nu am avut nimic aici , nimic...bine nici acasă nu aveam nimic. Dar dacă am fost rupt de lumea mea...nu am avut ce face. spuse trăgând ultimul fum din ţigaretă aruncându-l , răsuflă bolnăvicios şi continuă să privească chiştocul arzând.

Urgh... Rămăsese fără cuvinte, întristându-se brusc. Însă pe dată realiză că se reîntâlniseră, şi deja plănuia timpul pe care aveau să-l petreacă împreună pentru a recupera cel pierdut.
Pregăteşte-te: de acum vei renunţa la ţigări. Te voi ajuta să găseşti altceva şi să scapi de viciu~ te vreau viu cât mai mult cu putinţă.
Spuse pe un ton sincer, uşor amuzat, însă extrem de hotărât. Dacă acum câţiva ani o ştia ca pe o fată uşor indecisă şi poate prea copilărească, acum nu mai era în totalitate la fel. Deşi nu ştia cât de mult avea să se schimbe în faţa lui. Latura copilărească îi revenea doar la gândul că îl are lângă ea în carne şi oase.

Ce? Eu să renunţ la ţigări? Tu te auzi? o întrebă amuzat chit că pe chipul lui nu se citea asta , dar fata cunoscându-l prea bine sigur ştia că el glumea.
EL să renunţe la ţigări? În cât timp? Îi va lua destul până va reuşi ,plus că nu prea stătea fără să fumeze. EL nu era în stare să stea o zi fără ţigări , apăi cine ştie câţi ani?
Nope , eu de ţigări nu mă las. îi spuse brunetei , eh poate să le mai rărească..dar de tot nu se poate.

Mai vedem noi asta. Îi răspunse pe acelaşi ton serios adoptat mai devreme.
Se pot găsi adicţii şi mai mari. Dar mai puţin periculoase~ în fine, pentru început reduci numărul. Sunt sigură că până acum ai fumat o multitudine pe zi. Bineînţeles, asta dacă mă vrei în preajma ta. Ştii prea bine că nu mi-a plăcut niciodată prea mult fumul de ţigară şi îmi aduce aminte de lucruri.. neplăcute.
Continuă mai apoi, zâmbind mai mult forţat. Nu dorea să devină brusc din fata puternică şi agitată pe care o ştia Taka doar o umbră.

Făcea orice ca ea să rămâne alături de el , o pierduse o dată , nu vroia să o piardă şi a doua oară.Dădu din cap în semn de aproabare:
Da da ... o să le răresc , promit. el când promitea ceva ,aşa făcea , nu exista cale de întoarce atunci când spunea că face ceva.
Se ridică în picioare şi îi întinse fetei o mână:
Hai să bem ceva. îi spuse adăugând un semi-zâmbet şarmant , în sfârşit începea să-şi arată şi el colţii.

Schiţă un gest de mulţumire când îi auzi răspunsul, în scurt timp observându-i mâna întinsă.
Bine. Şi trebuie să înveţi să zâmbeşti din nou, din câte văd. Dar de acum am tot timpul din lume să te ajut să-ţi aminteşti..
Murmură zâmbind larg cum nu o mai făcuse de foarte mult timp. Aproape uitase felul în care obrajii săi se simt în astfel de momente.
De fapt, voi învăţa şi eu din nou ce înseamnă şi mai ales.. cum se simte.

Heh , va fi intersant de azi încolo alături de fata , interesant şi probabil destul de frumos.
Îşi luă chitara de jos , apucând-o de grif şi o ţinu în mână , deschizându-şi uşa din spate pentru a pune chitara pe banchetă, iar după ce închise uşa aceea merse deschizându-i fetei portiera pentru a urca.
Nu ştia exact unde vor merge , dar va fi intersant în orice caz.
Urcă pe partea lui pornind motorul pentru a se încălzi puţin în maşină , având în vedere cât se răcorise vremea în ultimul timp.

Continuă să zâmbească, urmărind atentă mişcările acestuia, şi mai ales grija uriaşă pe care i-o oferea chitării. Deja bănuia ce făcuse în tot timpul în care nu ştia nimic de el. Muzică.
Intră în maşină, simţind brusc cum e mai răcoare decât afară, mascând însă acel lucru. Era îmbrăcată mult prea subţire. Nu plănuise să-şi petreacă timpul pe afară, astfel că nu se pregăti cum trebuie.
Şi.. totuşi, încotro ne îndreptăm?
Întrebă curioasă, privind lumea de pe străzi şi ferindu-şi ochii de lumina falurilor celorlalte maşini ce veneau din direcţia opusă.

După ce porni maşina , iar fata urcă în aceasta o căldură plăcută se instală în interiorul acesteia. Reveni pe drumul vechi pentru a se întoarce la civilizaţie şi intră pe strada principală a oraşului.
Mergem la un restaurant. îi răspunse fetei ştiind oarecum undeva merge , la restaurantul lui preferat unde îşi lua cina deseori singur sau cu trupa , unde stătea la o ţigare şi un pahar cu vin alături de câte un coleg de chitară.
Opri în faţa restaurantului , intrân în parcare cu maşina. Coborâ primul şi îi deschise fetei portiera lăsând-o să iasă.

Perfect. N-am pus nimic în gură de azi-dimineaţă.
Mărturisi fără a-i păsa prea mult de acel lucru, în scurt timp întrebându-se cât anume ar putea fi ceasul. Scoţând cu grijă telefonul mobil din unul din numeroasele buzunare ale genţii sale, privndu-i ecranul ce indica o oră apropiată miezului nopţii.
Oh.. well, nu mi se poate întâmpla nimic oricum.
Coborî din maşină când aceştia ajunseseră, privind scurt în jurul său, încercând a recunoaşte câte ceva, în scurt timp păşind în interiorul restaurantului.

Apăsă pe butonul cheii , maşina clincărind şi farurile licărind, în sen că acum era încuiată. Apoi o conduse pe aceasta în interiorul restaurantului , care ca deobicei era aproape plin. Alese o masă într-u ncolţ al încăperii , o masă de două persoane obişnuită. Se aşeză pe scaun şi el ştia deja ce îşi va comanda aşa că o privi pe fată în timp ce un chelner sosea.
Comandă ce doreşti , fac eu cinste. desigur că el făcea cinste , a scos-o la masă doar nu plătea ea? how stupid. Comandă pentru el un suc natural de fructe , chit că îl ardea gâtul pentru o picătură de vin , şi o porţie de paste cu creveţi.

SPAGHETTI.
Spuse pe un ton hotărât, fără a sta vreo clipă pe gânduri. Nu mai mâncase de mult timp. După îşi aminti de şi băutură, cerând un suc natural de portocale.
Zâmbi pronunţat când îşi fixă ochii pe chipul lui Taka, acum putând a-l privi aşa cum se cuvine.
Probabil nu e o idee aşa bună..
Elimină repede acel gând, continuând a analiza fiecare trăsătură, putând părea în transă chiar.

Takanori nu mai era aceiaşi persoană care era acum 6-7 ani , acum era matur se dezvoltase mintal şi fizic. Nu mai era copilul ăla imatur, slăbănog căruia toată ziua îi ardea de fotbal şi învăţa non-stop pentru a fi primul pe clasă în ciuda tratamentulor primite de la tatăl lui. Nu mai era copil ce zâmbea mereu ,care nu era atent la nimic şi se prostea tot timpul...acum era un om matur , care zâmbea doar când îşi avea rostul, nu se mai prostea şi gândul nu îi mai stătea la altceva decât la propriai viaţă şi la modul în care să o facă cât mai bună.
Ridică privirea către fată , care se tot uita la el
Te holbezi cumva la mine? întrebă pufnind într-un râs sec ,dar amuzat de felul în care fată îl studia.
Îşi duse o ţigare între buze ,aprinzând-o în timp ce chelnerul le servea băuturile.